Alin Teodorescu
Alin Teodorescu, profesor și fondator al Asociației Ține de Tine: “Cugirul are niște povești fabuloase de spus.”

1. Aș dori să începem cu începutul: Care este relația/istoria personală cu orașul Cugir?

Sunt născut, crescut în acest oraș și după ce am terminat facultatea m-am întors acasă unde am și rămas indiferent de cât de dificilă a fost situația economică din țară sau din oraș. Cu asta cred că am spus tot, restul cred că sunt detalii.

2. În prezent, sunteți o persoană foarte implicată în diferite inițiative care au ca scop dezvoltarea orașului Cugir pe mai multe planuri. Aș dori să ne oprim, în primul rând, asupra Asociației Ține de Ține, pe care ați fondat-o. Ce v-a determinat să înființați această asociație și care este scopul ei?

Nu pot spune eu despre mine că sunt cine știe cât de implicat în activitățile orașului. Există alți oamenii care se implică mai mult mai mult decât mine.
Asociația Ține de Tine e o poveste pe care o tot spun cu diferite ocazii fiindcă sunt întrebat des despre ea. Ca profesor relaționez mult cu elevii sau cu foștii mei elevi și implicit atingem și acest subiect.

Am gândit această asociație la început ca un simplu grup. Nu credeam atunci că se va ajunge la structura unei asociații. Ideea mi-a venit din păcate mai târziu. Mi-aș fi dorit să fi fost mai deștept cu câțiva ani și să o gândesc mai devreme, dar încerc să compensez acum acei ani lipsă.

Lucrurile au pornit de la faptul că din primii mei ani de învățământ am organizat cu elevii de la David Prodan fel de fel de acțiuni caritabile ocazionale în special de Paști și de Crăciun. Și după mai mulți ani mi-am dat seama că într-un fel sunt cam fals în ceea ce fac în sensul că merg împreună cu copiii de 2 ori pe an să ducem niște alimente la familiile sărace și apoi, deși știu perfect situația în care se află, eu pun acele informații ca într-un sertar pe care-l închid ca și când nu aș ști deloc că acei oameni au nevoie de ajutor permanet și îl redeschid la următoare ocazie ca să-l închid la loc după aceea. Faptul că am foarte mulți foști elevi care între timp s-au angajat m-a făcut să-i întreb dacă ar dori să contribuie lunar cu o sumă de bani pe care să o punem într-un cont al unuia pe care îl aleg ei și din acei bani să ajutăm lunar cu 500 de lei familii cu probleme materiale, dar care au copii. Am ales familiile cu copii ca măcar ei să primească să zicem așa o a doua șansă.

Clar că am avut mari emoții până am prins curaj să-mi întreb foștii elevi dacă doresc să se implice într-un asemenea proiect. Să lucrezi cu banii altora este cel mai dificil lucru și responsabilitatea cea mai mare, cel puțin așa e la mine. Spre surprinderea mea, fiindcă chiar nu mă așteptam, foarte mulți din foștii elevi și în special cei cu care făcusem acțiunile caritabile, între timp angajați de ani buni, au primit cu mare încântare ideea.

Grupul a crescut rapid și așa s-a născut ideea unei asociații caritabile pe care tot ei au numit-o prin vot Asociația Ține de Tine. Ea există din 2015 și ajută de atunci permanent mai multe familii cu copii care au rezultate bune la școală cu burse lunare de 500 de lei sau alte sume suplimentare în funcție de nevoile care mai apar pe parcurs. Mi-a plăcut mult chestia asta că fostii elevi de la David Prodan îi ajută acum pe actualii elevi de la David Prodan sau de la școlile din oraș.

3. Printre interesele și inițiativele dvs. se enumeră valorificarea istoriei Cugirului și dezvoltarea turismului de tip storytelling (ro. Care spune o poveste). Care credeți că sunt mijloacele de promovare a acestui tip de turism și cum vedeți dezvoltarea acestuia în Cugir?

Ceea ce trebuie făcut în primul rând e ca aceste povești să fie spuse. Apoi ele trebuie reconstituite prin filme documentare, filmulețe 3D, amenajarea unor muzee chiar virtuale și ulterior promovate prin organizarea unor festivaluri antice, medievale, trasee montane etc. Până acum nu s-a încercat acest lucru și nu aș putea spune ce impact ar putea avea asupra turiștilor. Ceea ce știu însă sigur e că Cugirul are niște povești fabuloase de spus începând cu antichitatea, evul mediu și până în perioada contemporană.

La Cugir avem povestea înmormântării unui nobil dac care s-a bucurat de un respect deosebit din partea comunității locale. Dovada în acest sens este înmormântarea fastuoasă care i-a fost făcută și care a putut fi reconstituită pas cu pas în urma săpăturilor arheologice de la finalul anilor 70. Este un lucru inedit să poți reconstitui înmormântarea unui nobil dac ce a trăit în sec. II î.Hr.

O altă poveste antică la fel de interesantă este reconstituirea drumului prin munți parcurs de armata romană venită să cucerească Sarmizegetusa. Romanii au urcat spre capitala dacică și pe valea Cugirului dovadă în acest sens sunt numeroasele castre de marș, câteva descoperite în zonă chiar în ultimii ani.

În perioada evului mediu m-aș opri pe celebra bătălie de la Câmpul Pâinii din anul 1479 purtată în zona noastră în care ungurii, sașii, secuii, sârbii și românii au obținut o victorie zdrobitoare împotriva turcilor soldată cu peste 30.000 de victime în rândul turcilor. Niciodată o asemenea victorie nu a mai putut fi repetată în regiune și din acest motiv ceea ce s-a întâmplat atunci a rămas un lucru inedit.

Iar din perioada mai apropiată nouă m-aș opri asupra evenimentului Marii Uniri din anul 1918. La Cugir lucrurile au fost mai complicate decât în alte părți deoarece aici a existat o comunitate maghiară foarte puternică. Modul în care comunitatea cugireană a gestionat situația tulbure „din timpul revoluției” cum o numeau cugirenii în actele lor de atunci a fost unul de excepție. Deși lucrurile ar fi putut degenera fiindcă pe parcursul timpului au existat diverse conflicte între comunitatea românească și cea maghiară totuși în 1918 nu s-a înregistrat nici o vărsare de sânge. Actele păstrate în totalitate din acea perioadă arată maturitatea comunității românești cugirene ce a invitat comunitatea maghiară să-și aleagă reprezentanți care să ia parte la deciziile ce trebuiau luate și care îi priveau pe toți, cum ar fi: alimentarea populației înfometate, liniștea, ordinea etc. Unirea s-a făcut prima dată pe plan local în satele, comunele și orașele Transilvaniei și abia apoi la Alba Iulia. Noi de cele mai multe ori uităm acest lucru.

Dincolo de bucuria unora sau tristețea altora, atunci cugirenii au oferit un exemplu excepțional de ai trata cu respect pe cei de altă etnie alături de care au trăit zeci de ani și exemplul lor rămâne valabil și azi.

4. Oricine aruncă un ochi pe pagina dvs. de Facebook poate vedea că sunteți activ și „pe teren”. Mai exact, organizați drumeții (atât pe jos, cât și pe bicicletă) și doriți să aduceți tinerii mai aproape de natură, într-un mod responsabil și sustenabil. Cum vedeți dezvoltarea eco-turismului montan în zona Cugirului?

Eu mă ocup în special de copiii de liceu, deci clar sunt setat să privesc lucrurile prin ochii lor și ca atare o să încerc să răspund la această întrebare din perspectiva lor. Din păcate pe această parte cel puțin la nivelul comunității noastre se face prea puține pentru ei. Lor le place să umble, să vadă, să cunoască, dar nu știu ce să caute. Oferta pentru ei pe acest segment este foarte săracă.

În primul rând trebuie promovate locurile în format digital, că altfel nu ajung la ei. Toți știm că adolescenții sunt cei mai mari consumatori de tehnologie digitală, deci acest lucru se poate folosi la maxim pentru promovare dacă ei sunt cei vizați. Li se poate stârni curiozitatea în mediul online pentru ai aduce apoi în natură. Și o să povestesc în acest sens aici prima mea experiență de a încerca să-i duc cu cortul într-o expediție pe mai multe zile pe Vârful Godeanu și apoi la cetățile dacice: Sarmizegetusa, Blidaru și Costești.

Mi-am ales cu atenție clasele cărora le-am făcut invitația. Și după ce le-am expus traseul, durata și restul detaliilor au urmat întrebările lor care au fost exact în această ordine pe care le înșir aici: Avem semnal la telefon? Vom avea din când în când. Avem unde să ne putem încărca telefoanele? Nu (în perioada respectivă erau apărute de puțin timp bateriile reîncărcabile pentru telefoane). Avem apă caldă? Nu o să avem apă caldă decât în ultima zi când ajungem la Geoagiu Băi. Atunci mi-au zis: nu venim. Și n-au venit. Eu evident că am mers, dar nu cu ei ci cu câțiva foști elevi. Între timp am schimbat strategia drumețiilor și la ora ascutală chiar funcționează, dar nu cu corturile pe mai multe zile…

Dacă se dorește atragerea tinerilor cel puțin din zona Cugir în această formă de turism, experiența mea poate fi folosită ca punct de pornire. Poate între timp lucrurile s-au mai schimbat la ei deși după cum îi cunosc eu, nu cred.

5. Sunteți aproape de tineri, atât prin meseria de profesor de religie în cadrul Colegiul Național “David Prodan”, cât și prin activitățile pe care le coordonați. Ce părere au tinerii despre valorificarea și dezvoltarea turismului în zona Cugirului?

Cum spuneam și mai sus lor le place prin definiție să umble, să urce, să vadă, să descopere lucruri inedite și zona noastră chiar le poate satisface aceste cerințe.

În ultimul timp asistăm la o chestie foarte interesantă. Mulți dintre ei încep să se sature să vadă locuri din alte părți și își doresc să-și cunoască zona. Acest lucru poate fi folosit cu succes de cei care doresc să promoveze zona Cugirului.

În plus tot ei sunt și cei mai buni ambasadori în fața celor cărora le este străină zona noastră. Socializând foarte mult își informează prietenii sau cunoscuții despre experiențele lor și le stârnesc și lor curiozitatea de a ne vizita.

6. Vă invit la un exercițiu de imaginație: este anul 2030; cum arată Cugirul?

Chiar nu știu. Dar mi-aș dori să reușească să își promoveze valorile și, mai ales, zona montană.

7. Când povestiți cu cineva care nu a fost niciodată în Cugir, ce îi recomandați să viziteze aici?

În special munții. Avem peisaje superbe aici.

În oraș aș recomanda să se viziteze ceva ce azi cred că rar se mai poate vedea în România. O mostră de propagandă comunistă. Este vorba despre o pictură în frescă aflată în sala de spectacole a Centrului Cultural Cugir. Clădirea a fost construită în anii ’60, iar în partea de sus a sălii a fost pictată de jur împrejur sub forma unei benzi desenate omagierea istoriei Partidului Comunist din România până la acel moment. Noi, cugirenii, suntem obișnuiți cu această pictură pentru că a făcut parte din peisajul cotidian local și azi nici nu-i mai sesizăm prezența. Totuși ea are valoare de document. Este o expresie a modului în care comunismul își cosmetiza și idealiza istoria într-o perioadă în care închisorile românești erau pline până la refuz de cei care nu doreau să-i împărtășească ideile.

Pictura a ajuns până la noi, din fericire, iar acest lucru îl datorăm celor care s-au aflat la conducerea Centrului Cultural când s-a început renovarea lui și care au fost foarte înțelepți și inspirați să păstreze fresca. Deși pare foarte ciudat că toate spectacolele din Cugir se desfășoară la picioarele istoriei în imagini a Partidului Comunist Român la peste 30 de ani de la căderea lui, ele au fost lăsate acolo fiindcă nu avem voie să uităm. Avem datoria să ne reamintim ce a însemnat perioada comunistă pentru români, cât de tragică a fost soarta noastră timp de peste 40 de ani și modul fals în care era creionată această perioadă în imaginile propagandistice.

8. Care este locul dvs. preferat de aici și de ce?

Am mai multe. În general locurile de unde poți avea o vedere panoramică asupra orașului: Dealul Cetății și Piatra Pleșii. Iar în munți: Vf. Bătrâna și Vf. Lupșa.
Pentru că priveliștile îți taie respirația și e multă liniște.

9. La final, probabil cea mai uzuală întrebare pe care o pune un turist: unde se mănâncă bine în Cugir?

Avem mai multe localuri unde se poate mânca bine. Recomand: Casa Cugireană, Chic, Wake Up sau Drăgana.


În prezent, Asociația Ține de Ține are două proiecte permanente: Coșul săptămânal cu alimente (proiect prin care asigură alimentele de bază necesare pentru cinci familii) și Bursa de student, proiect care „și-a propus să sprijine tinerii care au o situație financiară dificilă, dar doresc să își urmeze visul prin finalizarea unor studii universitare”. Alături de aceste proiecte, asociația mai are diferite campanii pe care le puteți găsi accesând siteul lor: https://www.tinedetine.ro/