Cetatea Dacica "Singidava"

     Cetatea dacică de la Cugir este presupusă a fi Cetatea Singidava, menţionată de către Ptolemeu ca fiind cea mai mare și mai bogată cetate de pe valea Mureșului. Deși anterioară regatului lui Burebista, cetatea de la Cugir a făcut ulterior parte din lanţul de cetăţi dacice de apărare a Sarmizegetusei din munţii Orăştiei. Cercetările întreprinse aici au evidențiat faptul că elementele de fortificație aparțin celei de a doua epoci a fierului.

     Vestigiile dacice de locuire găsite pe versanții dealului datează din secolele V-IV î.Hr., iar amenajarea propriu-zisă a cetății a fost făcută în secolele III-II î.Hr. și a durat până la cucerirea romană când a fost incendiată.

    Platoul superior al Dealului Cetate şi terasele care-l înconjoară sunt artificiale, dealul iniţial, sub forma unui con alcătuit din micaşist, fiind tăiat şi terasat pentru locuire.
Au fost descoperite aici locuințe dacice, gropi de provizii, ceramică, monede, dar și artefacte din lumea grecească sau romană, produse care certifică existența unor relații comerciale. De cea  mai  mare atenție  s-a  bucurat  însă  necropola cetății cu cele patru morminte tumulare de incinerație.

 “Mormântul princiar”, presupus a fi aparținut unui tarabostes local, conținea un frumos car de paradă cu patru roți și resturile incinerate a trei cai precum şi numeroase obiecte din fier, bronz, argint și aur, cămașă de zale din fier închisă cu butoni din argint suflați cu aur, un scut de lemn placat cu piele, un vârf de lance, o sica, o sabie dreaptă de tip celtic, garnitura unui arc, piese de vestimentație. Se remarcă un placaj de aur lucrat în tehnica au repoussé, terminat cu o reprezentare în stil animalier.

,,Resturile” mormântului princiar in situ,


Reconstituirea carul de tip tracic

după Ion H. Crișan:Lăcașul princiar de la Cugir”

       A fost cercetat și un al doilea mormânt, nu la fel de bogat, dar care conținea două săbii, o cămașă de zale din fier și obiecte de argint. Se pare că în cetatea de la Cugir locuiau permanent comandantul și o mică garnizoană, iar pe terasele din afara sa o mare parte a locuitorilor așezării.

      Cercetările arheologice făcute în anii 1977-1978, au ajuns doar la terasele cetății, iar vârful, cetatea propriu-zisă, a rămas necercetată. Zonele cercetate arheologic în această perioadă au fost ulterior acoperite cu pământ.

      La suprafaţă nu există nicio urmă care să certifice existenţa unei locuiri sau aşezări. Cu toate acestea, ca o recunoaștere a valorii ei certe, Cetatea dacică de la Cugir este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea de „Situl arheologic de la Cugir Cetăţuia” la poziţia 55, având codul LMI AB-I-s-B-00030. La poziţiile imediat următoare se regăsesc două monumente ale sitului:

  • poziţia 56, cod LMI AB-I-m-B-00030.01, denumită „Aşezare fortificată cu val de pământ” şi datată sec III Î.Hr. – I D.Hr., Latène, geto-dacică
  • poziţia 57, cod LMI AB-I-m-B-00030.02, denumită „Necropolă tumulară”, având aceeaşi datare cu aşezarea

După cucerirea şi distrugerea cetății de la Cugir, locuitorii s-au deplasat în Valea Viilor unde s-au descoperit vestigii ale locuirii dacice dar și romane, fiind găsite fragmente foarte bine conservate ale unei conducte romane de apă care alimenta probabil o vilă rustică. Vestigii ale locuirii dacice se găsesc peste tot pe raza orașului, pe Valea Viilor, pe dealul Chiciura, pe valea râului Cugir și pe toate dealurile care mărginesc orașul.

  1. Umbo – partea frontală, de fier, a scutului

  2. Sica de fier și teacă pumnal

  3. Coif din fier

  4. Situla italic din bronz

  5. Vas de incinerație

  6. Zăbală de fier de tip tracic

  7. Cămașă de zale

  8. Spadă din fier de tip celtic 

  9. Aplică din aur pentru harnaşament

  10. Vârf de lance

Multumim pentru articol Centrului Cultural Cugir